Blonda sau brunaaaaa...imi e totuna !

Oare ?

It will be less painful and more pleasant this way. :)

See Also

• http://www.vihara.org.au/go?to=intromed
• http://www.accesstoinsight.org/index-subject.html#anapanasati

Pana acum, persoanele incluse de mine in aceasta povestire, ce pare sa se transforme intr-o adevarata saga, nu au avut posibilitatea sa renunte sau sa schimbe derularea actiunii. Practic, vrand-nevrand s-au trezit implicati in ceva in care poate nu doreau sa intre. Din partea mea, am considerat ca acest lucru nu este corect. Astfel, va rog sa binevoiti a-mi da acordul asupra folosirii in continuare a personjelor ce va reprezinta.

Oricum, eu va respect enorm pe toti, iar povestea trebuie tratata ca o utopie amuzanta. In mod evident, in cele mai multe din cazuri, persoanele ce va reprezinta nu au nimic comun cu realitatea, orice apropiere de aceasta fiind pur intamplatoare. Spun aceste lucruri intrucat pe marea majoritate va cunosc doar prin blogurile in care aveti amabilitatea sa impartasiti cu ceilalti framantarile si gandurile voastre.

In afara de mesterulmanole, ce a devenit un introducator de meserie in episodul urmator, daca exista cineva dispus sa participe la aceasta povestire este invitatul meu. Orice sugestie este binevenita.

Acum va dau cuvantul: Oceania, Ana, Anaayana, Chinezul, Dan, Vania, Cristi, Alex

after posting about "the weight issue" in a way that was completely sincere at the time i posted, i then stepped on the scale yesterday after having been away for a few days visiting with my brother (had a blast by the way).  while i was away i was forced not to weigh myself for a couple days.

so i come back, step on the ol' scale in the middle of the day, after having followed my food plan and all, and the number was scarily higher than i expected.  i mean, i expected it to be higher than first thing in the morning, but it was about 3 pounds above what i was expecting and maybe 5 pounds above what i considered my normal morning weight.

i freaked- to the point of literally deciding i was done with recovery, making plans to cancel all appointments with therapists or nutritionists, planning my binges for today, and generally in my head being 100% over recovery.  this is after one visit to the scale that i knew was innacurate, mind you.

and of course what happens this morning but i step on the scale- with every intention of following through on my plans to chuck recovery out the window, mind you, and my weight was completely normal.  right where it had been, where it was expected to be, where i felt at least somewhat comfortable with it.  so, if i hadn't insisted on stepping on the scale yesterday evening when i knew the number was going to be high i would have just weighed this morning as usual and never had a moments thought that anything was wrong.

meanwhile in my head i'd been three months into my relapse already.  all for a few pounds i thought i'd gained- and mind you, even if i had gained that weight i would still be 10 pounds below the perfectly healthy weight i maintained for about a year the last time i was in recovery.

ok.  new plan.  a half measure, but maybe a good one.  how about, whenever i weigh myself i have to put 2 dollars in a coffee can.  and then i can use that extra cash to either buy rides on the T to OA meetings or just donate it directly at OA meetings.

this might be a good middle ground between throwing out the scale which i can't bring myself to do and acting like i'm chained to it, which is driving me C R A Z Y Y Y Y!!!

- Fir-as! Mai bine ma impuscau!…

Make, cu Harley-ul lui navali intre sateni!

Baba il vazu prima, trase un urlet si incrucisa repede cele doua degete mari de la picioare, in semn de cruce!!!

-Ptiu, ptiu! Sariti! O venit varcolacuuuuuuuuuuuuuu’!

Satenii intoarsera pustile si incepura sa traga inspre Make. Acesta cand vazu ca e groasa, intoarse ghidonul si o lua si el prin porumb. In scurt timp il vazu in fata pe Chinez. Uita de pustile din spate si incerca sa-l calce pe Chinez. Dar chinezul era dibaci si in ultima clipa sarea ba in stanga, ba in dreapta. Make nu-l nimerea si pace.

Sportul lor amical de-a vanatorul si vanatul dura ceva timp pana ce terminara lanul cu porumb. Aici, pe pajiste, Make se simtea in avantaj, asa ca se hotara sa doboare aratarea mica si galbena cea iute de picior. Din pacate pentru el, si din fericire pentru chinez, un fazan ii sari in fata lui Make care frana brusc. Enervat, Make cobora de pe motor si pali fazanul cu o manivela. Acum era randul chinezului.

Inspaimantat, chinezul dadu sa fuga dar Make il prinse de gat...

- Iertare stapane... reusi chinezul sa bolboroseasca.

Make, cu o mana in gatul chinezului, se uita in stanga si in dreapta, vazu ca erau singuri si il intreba pe chinez:

- Cu mine vorbesti ma?

- Da... indurare, maria-ta!

- Ce-ai ba, esti bolând? Ce dracu ma iei cu maria-ta, stapane etc. Ce, crezi ca eu sunt Mircea?

- Nu, dar vroiam sa fiu respectuos.

- Hai ma, zi ca ai vedenii. Oricum, ce alergai asa ca disperatul?

- De frica!

- Ti-era frica de mine? intreba Make cu o mina inocenta.

- Da. Uite, si acum ai o mana in gatul meu, spuse Chinezul cu o voce gatuita.

- Normal, bai mititelule, ca sa nu fugi. Eu vreau sa-ti dau inapoi pasaportul care ti-a cazut din buzunar si tu alergi ca iepurii prin porumb. Chiar asa, ca sa stii, bai mititelule, ca eu am mai vazut d'astia ca tine. Eu sunt un om umblat, am fost si la rusi, sa stii!

- La rusi? Si ce-ai facut acolo?

- Asta e alta poveste, spuse Make bagandu-si mainile in buzunare. Iata si pasaportul tau chinezule. Chiar asa, eu sunt Make, pe tine cum te cheama?

- Eu mi-s Chinezul!

- Da! Spuse Make cascand ochii.

- Da, zise si chinezul.

- Ce da? intreba Make.

- Nu stiu!

- Ba, tu esti greu de cap?

- Nu.

- Te-am intrebat cum te cheama chinezule!

- Eu sunt Chinezul!

- Bine ma, asta stiu, zi-mi ceva ce nu stiu.

- M-am nascut langa...

- Ba, omule! Taci!. Taci! Ai auzit?

- Da.

- Si atunci de ce nu taci?

- Pai...

- Mucles!

Chinezul se facu mic si tacu din gura. Atunci, Make isi trase rasuflarea si se apropie de chinez.

- Ba baiatule, uite, eu te intreb ceva simplu, ca la gradinita, "Cum te cheama omule", tu o sa stai, o sa te gandesti bine si o sa-mi raspunzi ca la gradinita "Numele meu este, ala care este". Daca nu stii, incearca cu "my name is" sau in franceza, turca, germana etc. gasesc eu un translator. Totul e sa nu-mi vorbesti in chineza. E bine? Chinezul facu semn din cap ca da.

- Bun, deci, cum te cheama chinezule?

- Pe mine ma cheama Chinezul!

In acel moment Make se inrosi la fata, si zise:

- Stii ce? Ma enervezi, ia da pasaportul la mine sa citesc eu ce scrie.

Make desfacu pasaportul, pe care i-l smulse din mana chinezului, si se uita la nume.

Name: Chinezul.

- Aha! Deci te cheama Chinezul?

- Da, raspunse acesta, oftand usurat.

- Si de ce nu zici asa?

- Pai...

- Bine mai chinezule, greu se mai intelege omul cu tine. Voi astia mici si galbeni sunteti cam grei de cap si in plus, nici nu prea tineti la bautura. Ce dracu' s-a intamplat cu tine?

- Am auzit ca nu e frumos sa vorbesti despre necuratul.

- Pai tu de ce religie esti galbejitule?

- Crestin!

- Aha!

-... si musulman!

- ....?

- ... si budist, si mai cred si in cei 1000 de zei ai Chinei.

- Cu tine alaturi, viata e o provocare, spuse Make punandu-si o mana pe frunte.

- Da? De ce, intreba chinezul facand ochii mari.

- Tot imi vine sa te iau la palme, abia ma abtin, asta e o mare provocare pentru mine. Acum, incearca sa uiti ce a fost mai devreme si povesteste-mi ce s-a petrecut in sat, ca mi se rupe unde te-ai nascut si ce ai facut pana acum. E clar?

Chinezul dadu din cap aprobator si ii povesti totul cu lux de amanunte.

- Deci Vania a luat-o pe Ana? Si bulangiul ala de Manole nu a facut nimic. Mare porcarie! concluziona Make.

- Ce facem Make?

- Dupa cum vad eu problema, noi avem un ghinion comun.

- Care?

- Baba.

- Si ce facem?

- Ii luam gatul babei. Dupa aceea intram in sat ca ne descurcam cu astia. Or fi ei multi, dar sunt prosti de impung.

- Ce impung?

- Lasa, ca-ti explic eu alta data, acum hai la baba.

- Nu putem sa o legam pana ne facem intrarea in sat? Chiar trebuie sa o omoram? Intreba Chinezul urcandu-se in spatele lui Make pe motor.

*      *      *

Oceania, parasita de Make, era nervoasa si se gandea cum sa-l pedepseasca pe acesta. Decise ca o infruntare fata in fata cu Make i-ar aduce cele mai mari satisfactii. Cu o mana exersata in mii de ore de antrenament arunca lasoul spre unul dintre caii din pajistea satenilor. Din fericire, avu noroc si il prinse pe cel mai semet dintre ei, din doar trei incercari.

Oceania incaleca rapid si o lua pe drumul ce ducea spre sat. Chiar daca fusese departe, avusese impresia ca auzise mai devreme toaca, inca un motiv de ingrijorare. Focurile de arma nu erau de natura sa o linisteasca asa ca isi biciui bidiviul neincetat, reusind sa ajunga la destinatie extrem de rapid.

Satul era pustiu. In centrul sau, pe o banca, statea la soare Dan, jucandu-se cu un aparat de fotografiat. Oceania descaleca in fata lui.

- Dane, unde e Make? intreba Oceania transpirata de atata efort.

- Domnu a dat, Domnu a luat.

- Ce sa ia Dane?

- Nu stii? Make a murit!

- Cum?

- Asta nu stiu, da pentru mine nu are nici o importanta. Ma stii doar, mie-mi place prin bucatarie, IT-ul, ceva poezie si de ce nu, femeile. Chiar asa, stiai ca esti frumoasa?

- Dane, am mai vorbit pe tema asta, eu sunt a lui Make.

- Acum, ca Make e mort...

- Make era bine sanatos acum o jumatate de ora.

- Daca zici tu, Oceania...

- Da, asa este.

- Atunci, mai vorbim despre asta dupa ce moare Make, ca la cat e de ametit, nu are zile multe. Oricum, vorbeste cu Manole si cu Vania ca astia au venit cu vestea mortii lui Make in sat.

Oceania se urca pe cal si o lua spre crasma de pe deal. Aceasta era locul de intalnire al tuturor.

*      *      *

La crasma, Vania incerca sa-l consoleze pe Manole, care era deja matol:

- Lasa Manole ca Ana va fi pedepsita, nu mai fi nervos.

- O iubesc Parinte! Din toata inima.

- Nasol, o sa-ti refaci tu viata dupa ce o spanzuram.

- Acum, ca Make a fost declarat oficial mort, nu mai are o sansa Ana? Eu o iert.

- Eu si Mircea facem jocurile, spuse Vania fecandu-si mainile. Dar, vezi tu, Make nu e mort. A aparut pe motor in mijlocul satului.

- Dar ala a fost un varcolac!

- Varcolac esti tu cu măta, prostule! Nu exista asa ceva. Numai prostimea crede in aratari. Baba aia era sonata!

In acel moment, usa crasmei se rupse din balamale si lumina orbitoare a soarelui navali inauntru. In locul unde fusese usa silueta Oceaniei furioase se profila in praful din incapere. Ii vazu pe Vania si pe Manole stand de vorba la masa din colt. Din cativa pasi rapizi ajunse langa ei si striga nervoasa:

- Ce-ati facut cu Make al meu?

Cei doi meseni isi aruncara o privire scurta si incercara sa o linisteasca. Din pacate pentru ei, nu le reusi figura asa ca o luara la fuga prin crasma, daramand de-a valma scaune si mese. Oceania rupsese deja o bucata dintr-o scandura si ii alerga necrutatoare, altoindu-i cand pe unul cand pe altul, pe masura ce-i prindea. Cu greu, Vania reusi sa iasa pe usa crasmei abandonandu-l pe Manole in mainile grele ale muierii furioasa. Il durea spatele, capul si chiar picioarele, vanataile deja isi facusera aparitia pe tot corpul sau de ascet.

- Femeie nebuna. Sper sa se linisteasca pana ma intalnesc din nou cu ea. Oricum, eu am scapat usor, cu Manole e problema...

Créditos a IMC Magazine

Eyle annem eyle annem
Hakkın helal eyle annem

Benim için katlandın sen
Çok zahmet zorluklar gördün
Dokuz ay on gün taşıdın
Gözüm nuru canım annem

Eyle annem eyle annem
Hakkın helal eyle annem

Beni emzirip büyüttün
Ninniler söyleyerek sen
Nasıl öderim hakkını
Annem hakkın helal eyle

Eyle annem eyle annem
Hakkın helal eyle annem

Beni büyütmek için sen
Geçeni gündüz eyledin
Kundağımı sardın her gün
Hakkın helal eyle annem

Eyle annem eyle annem
Hakkın helal eyle annem

Yüce Mevla’nın Cenneti
Ayağının altındadır
Ver ayağını öpeyim
Annem hakkın helal eyle

Eyle annem eyle annem
Hakkın helal eyle annem

Emeğin pek çoktur senin
Hakkın nedir bilmem annem
Mevla’m Cennetine koymaz
Hakkın helal eyle annem

Eyle annem eyle annem
Hakkın helal eyle annem

In South Indian culture it is a symbol of wealth, good luck and power. And now its a bottle opener! Its great to have a unique bottle opener with a dash of culture.

http://kimandjason.com/shop/elephant-bottle-opener-p-1333.html?osCsid=b26b1c13d0d6f6d0d4861e8a1c06a2ee

-

O segredo, levado com vontade de abafar

-

Levado pela fúria daquele dia. Sendo que um dia só é dia quando é precedido por outro dia. Eu levada por uma fatalidade que não era só minha. E, embarquei na tenebrosa aventura. Saí de casa. Assim vestida, fumando para afogar a vontade de foder.

-

Recuperiamo allora l’orgoglio di essere cittadini, magari un po’ alla volta, dandoci un insieme di piccole regole, quelle necessarie anche per questo cammino, una grammatica appunto: “La grammatica della Cittadinanza”, che ci aiuti ad avere a cuore le sorti di paesi, città e cittadini, educando figli ed allievi al rispetto del bene comune, all’impegno sociale e civile, sentendosi motivati a migliorare ed arricchire la società in cui viviamo, crescendo di conseguenza anche noi stessi.

(comunicato stampa)

Yes Ryo, I have treats ahead for you. With lots of toppings.© kamexkame

"Im Unterricht vertrieb sie sich die Zeit, indem sie die Haut rund um die Fingernägel vom Fleisch kratzte und in schmalen Streifen bis zur Mitte der Finger abzog"

und

"Das Nebeneinanderstehen mit anderen Hautsäcken hatte er <Liebe> oder <Hass> getauft und das fehlende Verständnis für die eigene Existenz nannte er <Seele>"

Ich bin ein Hautsack, der sich die Haut vom Fleisch kratzt. Ich war auf einer langweiligen Theaterprobe, in der ich freundlich ignoriert wurde. Das hat mich völlig demoralisiert, ich ging nach Hause mit der Gewissheit, hier einfach keinen Platz zu haben. Dachte nach langer Zeit wieder an einen heroischen, einsamen, alles erklärenden Selbstmord. Ich gehöre hier ja auch nicht dazu. Nirgends, nicht in meine Generation, nicht in andere Generationen, nicht zu Frauen, nicht zu Männern, nicht in diese Stadt, nicht in dieses Land. Von anderen Ländern ganz zu schweigen. Kein Sportverein, kein Nebenjob, keine Geschichte, keine Party, kein Künstler, keine Band, kein Freundeskreis. Immer irgendwie nicht mein Niveau, darüber, darunter, ganz weit weg von mir, ich bin hier nicht. Mein Freund, ja der ist natürlich ganz toll. Große Liebe, ewige Liebe, was war das nochmal, hab ich irgendwann vergessen. Zu oft einsam, wenn ich bei ihm bin. Ich bin immer bei ihm. Zu wenig versteht er mich, auch wenn er der ist, der mich noch am meisten versteht. Schon wieder diese Teenieprobleme. Hört das nochmal auf?

Eine Flasche Wein hat nicht gereicht, Zigaretten holen bei der Alkikneipe um die Ecke, wer will eigentlich was von mir wissen? Was hab ich denn überhaupt zu sagen? Tolle Idee, Künstlerin in Berlin zu werden, total bescheuert. Ich kann überhaupt nichts werden außer tot und faulig eines Tages. Heute wollte ich vor allem eins: Schneiden, bis der Hunger weggeht. Aber wie bei Wilhelm Busch folgt die Strafe sogleich, moralisches Defizit, das mir vorgehalten wird, sobald er es sieht. Und er wird es sehen. Offene Vorwürfe, anklagend vorgetragene Sorge, traurige Wut über Probleme, die nicht ihm gehören sondern nur mir. Aber was soll ich dazu sagen? Er hat ja recht. Also irgendeinen Mist mit Käse überbacken und rein in den hungrigen Bauch und einen Chardonnay aufmachen und mir wieder selbst leid tun, ohne dass sich was ändert. Herzlichen Glückwunsch, 19 bist du und hast schon keine Träume mehr.

Achja, Geld. Auch noch so eine Sache. Ich bin nicht zur Kellnerin geboren, auf jedes Maulen reagiere ich schnippisch bis zickig, die Kollegen sind wunderschöne Proletenkids, die mir sagen wo es langgeht.

Neulich wollte ich tanzen gehen, ganz alleine, in einen Club in Prenzlberg. Werde nach meinem Ausweis gefragt und kann mein Pech nicht fassen - klar, dass ich keinen  dabei habe. Ich hatte abgewogen: Diebstahl gegen Ausweiskontrolle; nachdem mich noch nie in meinem Leben jemand jünger geschätzt hat als ich wirklich bin, ließ ich alle Altersnachweise daheim. Und wurde weggeschickt. Ich gehöre einfach nicht hier hin.

Ich bin allein und gucke schlechte Musik bei youtube, ich verstehe nichts mehr und mache viele Tippfehler, i don´t know what to do with myself und ich bin dagegen denn ihr seid dafür und außerdem ist der first cut the deepest und ich bin ein Quadrat im Kreis, das strange ist, when you´re a stranger,et cetera.

Als ich vierzehn war und Tag und Nacht darüber nachdachte, wie es wäre, sich dramatisch und schmerzlos zu erschießen, fand ich dieses kleine Gedicht im Internet:

People say:

Shit happens

and it does

to me

all the time

People say:

Things will look different

in the morning

and they do -

worse.

People say:

Life can be great

and it is

but not for me

Ist das nicht so super? Leute wie dieser Typ geben Leuten wir mir das Gefühl, noch nichtmal in ihrer Traurigkeit und in ihrem Weltschmerz etwas besonderes zu sein. Vielen Dank dafür. Und vielen Dank fürs Lesen.

Desde la Agrupación queremos dar la enhorabuena a los nuevos miembros de la Ejecutiva Regional que ha salido del último congreso del Partido celebrado este fin de semana en Granada. Especialmente, a los compañeros del PSOE-A de Málaga Salvador Pendón, Isabel Muñoz, Ana Gómez, Juan Paniagua e Isabel Aguilera, que con su nombramiento, reforzarán la presencia de nuestra provincia en la toma de decisiones del partido. La nueva Ejecutiva Regional está formada por:

-Presidenta: Petrolina Guerrero

-Secretario general: Manuel Chaves

-Vicesecretario General: Luis Pizarro

-Secretaría de Organización: Rafael Velasco

-Secretaría de Política Institucional: Carmen Tovar

-Secretaría de Vivienda y Ordenación del Territorio: Salvador Pendón

-Secretaría de Política Municipal: Felipe López

-Secretaría de Agricultura y Desarrollo Rural: José García Giralte

-Secretaría de Ideas y Programas: Pilar Navarro

-Secretaría de Economía, Innovación y Tecnologías: Antonio Gutiérrez Limones

-Secretaría de Comunicación e Imagen: Miguel Ángel Vázquez

-Secretaría de Igualdad: Verónica Pérez

-Secretaría de Bienestar Social: Isabel Muñoz

-Secretaría de Movimientos Sociales y ONGs: Ana Tudela

-Secretaría de Educación, Universidad e Investigación: Ángel Gallego

-Secretaría de Coordinación de OOSS: Irene García

-Secretaría de Política de Aguas: María Dolores Muñoz

-Secretaría de Medio Ambiente: José Juan Díaz Trillo

-Secretaría de Cultura: Soledad Pérez

-Secretaría de Empleo: Fernando Villén

-Secretaría de Turismo y Deportes: Ana Gómez

-Secretaría de Cooperación e Integración: Si Lahbi Chebbat

Los vocales en la Comisión Ejecutiva serán: Clara Aguilera, Miguel Castellano, Flor Almón, Elia Maldonado, Emilio Carrillo, Cinta Castillo, Juan Panigua, Isabel Aguilera, María Ángeles Férriz, Manuel García Quero, Luis Pérez Montoya, Luisa Ruiz Fernández, María del Carmen Sánchez Muñoz, Felipe Sicilia y Herminio Trigo.

Os ofrecemos una breve biografía de cada uno en este documento.

Queremos reconocer y agradecer también públicamente la gestión realizada por Marisa Bustinduy, la actual Secretaria General del PSOE-A de Málaga desde su nombramiento, para que nuestra provincia aumentase su peso y reconocimiento en la estructura interna de la gran familia socialista que formamos el PSOE-A, un testigo que creemos recogerá de forma también brillante Miguel Ángel Heredia como futuro Secretario General de todos los socialistas malagueños a partir del 19 de julio.