CĂTRE TOŢI CEI CĂRORA LE PASĂ DE FAMILIE, COPII ŞI NEPOŢI !

03 octombrie, vineri, la ora 08³⁰ în faţa clădirii Parlamentului RM va avea loc o manifestaţie de protest împotriva proiectului Legii cu privire la prevenirea şi combaterea discriminării* prin care „parteneriatele” homosexuale (cuplurile sexuale dintre bărbat şi bărbat, dintre femeie şi femeie) sînt egalate cu căsătoria dintre bărbat şi femeie, cu familia formată din tată-mamă-copii.

Articolul 1 al Legii spune:

"Scopul prezentei legi este asigurarea egalităţii în drepturi a tuturor persoanelor aflate pe teritoriul Republicii Moldova în sfera politică, economică, socială, culturală, şi în alte sfere ale vieţii în vederea prevenirii şi combaterii discriminării după criteriile de rasă, naţionalitate, origine etnică,  limbă, religie, convingere, culoare, sex, vîrstă, stare a sănătăţii, dizabilitate, orientare sexuală, opinie, apartenenţă politică, origine socială, avere, apartenenţă la o categorie de persoane defavorizate, precum şi pe bază de orice alt criteriu."

Mai mult decît atît, adoptarea de către Parlament a acestui proiect de lege va da undă verde pentru:

• stimularea la maxim a propagandei agresive a homosexualităţii (prin toate locurile publice din ţară);

• împiedicarea oricărei împotriviri (oricît de mică ar fi) sau neacceptări a homosexualităţii şi a întregului arsenal folosit de activiştii homosexuali pentru răspîndirea acestui fenomen distrugător: sex-magazine, cluburi-discoteci de desfrîu (în capitală există deja 6), parade ale „mîndriei” homosexuale prin centrul capitalei, concerte în aer liber (inclusiv în locurile de importanţă naţional-culturală cum ar fi PMAN); [În prezent, Senatul Braziliei discută adoptarea unei legi potrivit căreia vor fi băgaţi la închisoare toţi cei care vor spune ceva împotriva celor ce vor răspândi homosexualitatea. În cazul în care îşi vor expune deschis părerea despre imoralitatea sodomiei – vor fi închişi pentru o perioadă de până la 5 ani];

• organizarea intensă de seminare prin TOATE şcolile din ţară (elevii nu vor putea refuza să participe la aceste seminare pentru că această atitudine va fi considerată ca fiind „homofobă”, cu urmări grave pentru părinţii săi);

• împînzirea tuturor sferelor sociale (inclusiv a Bisericii, spitalelor, grădiniţelor, universităţilor, caselor de copii, poliţiei, caselor de cultură, etc.) cu pederaşti, lesbiene, transvestiţi etc;

SĂ LUĂM SEAMA CĂ:

• Scopul final al propagandei homosexuale este acceptarea şi practicarea sodomiei (homosexualităţii) de către întreaga societate şi, o dată cu aceasta, distrugerea definitivă a moralităţii societăţii moldoveneşti;

• Homosexualii numesc “discriminare” nedumerirea şi indignarea oamenilor;

• Proiectul de lege prevede pedepse administrative, penale, civile şi disciplinare (art. 22 din Lege) pentru toţi cei care vor încerca să se opună dictaturii sodomiţilor în Moldova. Deja în unele ţări conduse de grupările homosexuale (cum ar fi Brazilia, Olanda, Spania) neacceptarea ca normă a pederastiei este declarată perversiune gravă şi boală psihică care trebuieşte tratată forţat;

• La conferinţele organizate de Centrul homosexualilor „GenderDoc-M”, aceştia au declarat în repetate rînduri că vor face tot posibilul ca să-i corupă (prin orice mijloace) pe deputaţii moldoveni în vederea aprobării cît mai urgente a acestei Legi;

• Homosexualii se folosesc (ca pretext) de minorităţile etno-culturale, lingvistice, religioase pentru a introduce legea antidiscriminare în Parlament;

Să venim cu toţii – cu rude, prieteni, colegi şi vecini – să ne apărăm Familia, copiii, nepoţii de năvala pederastiei în Ţara noastră!

Toţi cei care, aflînd de acest anunţ, nu vor lua parte la manifestaţie - se fac responsabili pentru viitorul de coşmar al copiilor şi nepoţilor ţării noastre.

* Textul integral al proiectului Legii cu privire la prevenirea şi combaterea discriminării poate fi descărcat de aici.

Uno de los pasajes bíblicos muy famosos con relación al azufre es la historia de Sodoma y Gomorra encontrada en el Libro de Génesis. "Azufre y sal, abrasada toda su tierra; no será sembrada, ni producirá, ni crecerá en ella hierba alguna” (Deut.29:23).

Qué sucedió en la destrucción de Sodoma y Gomorra? Se sabe que el área comenzó como una región muy fértil (Génesis 13:10), y luego se volvió desolada e infértil, ¿Pero cómo sucedió ese cambio?

El Pentateuco ciertamente describe el proceso de agitación de Sodoma: " Y Dios había llovido en Sodoma y sobre Gomorra azufre y fuego de Dios, del cielo. Él destruyó estas ciudades y toda la llanura, y a todos los habitantes de las ciudades y la vegetación del terreno” (Génesis 19:24). La tora nos dice que azufre y fuego bajaron al mismo tiempo; Sabemos de las propiedades científicas del azufre que de hecho quema debido a su acidez.

La Lluvia ácida

Rashi; (En Génesis 19:24) enseña que lo que cayó sobre Sodoma y Gomorra era en primer lugar lluvia, y sólo entonces azufre y fuego. En tiempos modernos la combinación de estos elementos es una reminiscencia de la lluvia ácida. Mientras el agua se evapora, se combina con aditivos ácidos de los tubos de escapes de los carros, chimeneas de fábricas, y plantas generadoras de carbón durante la formación de la lluvia para hacer la lluvia ácida.

Así que como Sodoma y Gomorra fueron golpeadas con lluvia y luego azufre, experimentamos, en un grado menor, la lluvia ácida causada por la contaminación del medio ambiente. En Escandinavia, por ejemplo, la lluvia ácida ha causado que algunos lagos pierdan a todas sus poblaciones de peces. Mientras que la reparación de este efecto toma lugar naturalmente sobre grandes espacios de tiempo, afecta la comida y el sustento de regiones enteras, y aun puede comprometer la seguridad y salud humana.

El asunto de la lluvia ácida, en la mayoría de los casos, ha decrecido en la zona costera del nordeste de los Estados Unidos y Canadá. Sin embargo, permanece un asunto preocupante en otros países en desarrollo mientras estas economías tratan de imitar el nivel de vida Occidentales, siguiendo los mismos patrones de descuido del ambiente por el desarrollo industrial. Una acción directa a la que podemos inclinarnos para evitar que esto siga ocurriendo es invertir en tecnologías limpias para alentar su uso en los países en desarrollo.

Parece claro que cuánto más nosotros miremos hacia adelante en el uso de combustibles alternativos y fuentes renovables de energía, menos lluvia ácida experimentaremos en el futuro. Quizá esto se podrá lograr porque mostraremos mayor sensibilidad por nuestros congéneres humanos que desafortunadamente no existió en Sodoma y Gomorra.

www.yeshuahamashiaj.org

www.elevangeliodelreino.org

www.apologista.blogdiario.com

Cartea “Cuvântul lui Dumnezeu” de la Pucioasa ( Partea a LV-a. Texte modificate : Anul 1989 )

Studiu independent despre fenomenul religios NIP

( ”Noul Ierusalim de la Pucioasa” )

“Fiule, să nu pierzi şi să nu uiţi nici

un cuvânt, că de toate vei fi întrebat”

(din “Cuvântul lui Dumnezeu”, 6 februarie 1959)

Anul 1989

1. Ediţia 1995: “ O, tată, tată, şi bisericuţa este sfântă şi curată, dar slujitorii de astăzi, nu mai au teamă, ca să slujească în ea cu inimă şi corp curat. ” (25 martie 1989 )

1. Ediţia 2006: “ O, tată, tată, şi bisericuţa este sfântă şi curată, dar slujitorii de astăzi nu mai au teamă ca să slujească în ea cu inimă şi trup curat. ” (12/25 martie 1989 )

2. Ediţia 1995: “ …Cobor şi Mă aciuez în acest corp, că pământul e murdar, e plin de tină şi de păcat şi, pe timp ce trece, nu mai aveţi unde călca cu piciorul… ” (2 aprilie 1989 )

2. Ediţia 2006: “ …Cobor şi Mă aciuez în acest trup, că pământul e murdar, e plin de tină şi de păcat, şi pe timp ce trece nu mai aveţi unde călca cu piciorul. ” (20 martie/2 aprilie 1989 )

3. Ediţia 1995: “ …Acest corp era să fie de mult plecat, dar i-am pus un căpătâi de viaţă ca să înrolez prin ea ce mai am de înrolat…” (20 aprilie 1989 )

3. Ediţia 2006: “ …Acest trup era să fie de mult plecat, dar i-am pus un căpătâi de viaţă, ca să înrolez prin ea ce mai am de înrolat.” (7/20 aprilie 1989 )

4. Ediţia 1995: “ V-am ocrotit până acum, nu vreau să vă las în cursă, căci cursele ce s-au ivit, sunt periculoase. Anul acesta tată, anul ce vine, vine ceva şi pentru gurile răutăţii şi ale stâmbătăţii. Iată, pentru că ei vor să oprească conducerea Mea cu care vin spre voi, fac prăpăd mare cu cei ce nu Mă lasă să lucrez… ” (23 aprilie 1989 )

4. Ediţia 2006: “ V-am ocrotit până acum. Nu vreau să vă las în cursă, căci cursele ce s-au ivit, sunt grele. Anul acesta tată, anul ce vine, vine ceva şi pentru gurile răutăţii şi ale stâmbătăţii. Iată, pentru că ei vor să pună capăt la conducerea Mea cu care vin spre voi, fac prăpăd mare cu cei ce nu Mă lasă să lucrez. ” (23 aprilie 1989 )

5. Ediţia 1995: “ Aduce mâncare şi băutură şi beau şi mănâncă monahii Mei şi stau cu corpul pe lux şi au uitat că au un jurământ depus lui Dumnezeu.” (15 mai 1989 )

5. Ediţia 2006: “ […] aduce mâncare şi băutură, şi beau şi mănâncă monahii Mei şi stau cu trupul pe lux, şi au uitat că au un jurământ depus lui Dumnezeu.” (2/15 mai 1989 )

6. Ediţia 1995: “ …Se sculase peste bisericuţă cineva, să scoată monahiile din mănăstiri şi iată, i-am dat o suliţă şi l-am dus în pământ…”(21 mai 1989 )

6. Ediţia 2006: “ …Se sculase peste bisericuţă cineva să scoată monahiile din mănăstiri (Iustin patriarhul, n.r.), şi iată, i-am dat o suliţă şi l-am dus în pământ.”(8/21 mai 1989 )

7. Ediţia 1995: “ Am venit şi acum, cum am venit şi înaintea focului, când am trimis trei îngeri de a scos pe Lot.”(26 iulie 1989 )

7. Ediţia 2006: “ Am venit şi acum cum am venit şi înaintea focului când am trimis doi îngeri de l-au scos pe Lot.”(26 iulie 1989 )

Aici, liderii pucioşi şi-au dat cu firma în cap. Dacă lăsau textul cum era la început, nu se prindea nimeni că e vorba de o mică greşeală de fond. La urma urmei, la început au venit la Avraam toate cele trei Persoane ale Sfintei Treimi, despre care Biblia spune că erau fie în chip de îngeri, fie în chip de Oameni ( v. Fac. 18:2). Şi chiar dacă pentru pedepsirea Sodomei s-au deplasat în mod special numai doi dintre Ei ( v. Fac. 18:22), nu se ştie exact unde era al treilea: poate era şi el de faţă, în chip nevăzut, deoarece Acesta, deşi rămăsese în urma celorlalţi doi, pentru o convorbire cu Avraam ( v. Fac. 18:22,33), îndată după acea convorbire a plecat şi El de la Avraam:

“ Şi terminând Domnul de a mai grăi cu Avraam, S-a dus, iar Avraam s-a întors la locul său.” (Fac. 18:22,33)

După plecarea celui de-al treilea înger de la Avraam, Biblia descrie împrejurările în care a fost pedepsită cetatea Sodomei. Unde s-a dus şi unde era atunci cel de-al treilea înger? Biblia nu ne spune, dar e posibil ca, dată fiind importanţa istorică şi morală a evenimentului ce urma să aibă loc (pieirea Sodomei în foc şi pucioasă), El să se fi îndreptat în chip nevăzut pe urmele celorlalţi doi.

Dând o importanţă exagerată acestui amănunt, liderii pucioşi s-au erijat în corectori intransigenţi şi dogmatici ai vorbirii libere a “Dumnezeului de la Pucioasa”.

8. Ediţia 1995: “ ... Feriţi acest cuib şi păstraţi-l. Aici se înalţă rugăciuni către Mine. Mulţi preoţi, îi văd Eu fără curăţenie. Nu pot să preţuiesc slujbele lor, aşa cum preţuiesc rugăciunile de aici. Aici iau rugăciuni din guri curate şi din corpuri curate. A strigat un preot într-o bisericuţă: pică în osânda bisericii cel ce îndrăzneşte să facă rugăciuni separate. O, şi iată ce zic: tu eşti sub osânda bisericii, că tu eşti cum nu trebuie. Tu, după ce slujeşti în biserică, te duci acasă şi te-apuci de distracţie, de băuturică şi de întinare, dar cei pe care-i am în acest acoperământ, slujesc cu mâinile curate, cu inimă curată. Şi-atunci cum să nu preţuiesc ce am aici? O, măi fiilor, păstraţi-Mi cuibul acesta, păstraţi-l acoperit… ”(27 august 1989 )

8. Ediţia 2006: “ ... Feriţi acest cuib şi păstraţi-l, că aici se înalţă rugăciuni către Mine. Mulţi preoţi îi văd Eu fără curăţenie. Nu pot să preţuiesc slujbele lor aşa cum preţuiesc rugăciunile de aici. Aici iau rugăciuni din guri curate şi din trupuri curate.

A strigat un preot într-o bisericuţă: “Pică în osânda bisericii cel ce îndrăzneşte să facă rugăciuni separate”. O, tu care strigi aşa, tu eşti sub osânda bisericii, că tu eşti cum nu trebuie. Tu după ce slujeşti în biserică te duci acasă şi te apuci de petrecere, de băuturică şi de întinare, dar cei pe care-i am în acest acoperământ slujesc cu mâinile curate, cu inimă curată, şi atunci cum să nu preţuiesc ce am aici?

O, fiilor, păstraţi-Mi cuibul acesta, păstraţi-l acoperit. ”(14/27 august 1989 )

9. Ediţia 1995: “ Mergeţi înainte tată cu mare ascundere, cu mare dibăcie, după cum v-am dat învăţătură, că vin şi scormone. Dar să nu vă temeţi. Acum e momentul să-ţi faci groapă în pământ şi acolo să te rogi, că rugăciunea ta, mai ţine pământul. În orice moment greu veţi fi, nu lăsaţi rugăciunea ce v-am dat-o. O, dacă l-aţi vedea pe vrăjmaşul!! E în stare să crape, să buşească, să trăznească în momentul rugăciunii ce o faceţi aici, dar Dumnezeu vă păstrează ascuns, pentru că o preţuieşte.” (4 septembrie 1989 )

9. Ediţia 2006: “ Mergeţi înainte, tată, cu mare ascundere, cu mare dibăcie, după cum v-am dat învăţătură, că vin mulţi şi scormonesc, dar să nu vă temeţi. Acum e vremea să-ţi faci groapă în pământ şi acolo să te rogi, că rugăciunea ta mai ţine pământul.

În orice vreme grea veţi fi, nu lăsaţi rugăciunea ce v-am dat-o. O, dacă l-aţi vedea pe vrăjmaşul! E în stare să crape, să buşească, să trosnească în clipa rugăciunii ce o faceţi aici, dar Dumnezeu v-o păstrează ascuns, pentru că o preţuieşte.” (22 august/4 septembrie 1989 )

9. Ediţia 1995: “ Acest corp Îmi trebuie să ajung cu el până unde vreau Eu să ajung…” (4 septembrie 1989 )

9. Ediţia 2006: “ Acest trup Îmi trebuie să ajung cu el până unde vreau Eu să ajung.” (22 august/4 septembrie 1989 )

10. Ediţia 1995: “ Fără frică, întăriţi rugăciunea cea puternică. Prin ea dispare tot răul.” (12 septembrie 1989 )

10. Ediţia 2006: “ Fără frică întăriţi rugăciunea cea puternică. Prin ea se stinge tot răul.” (22 august/12 septembrie 1989 )

11. Ediţia 1995: “ Dacă nu aş fi acoperit acest locaş, aţi fi picat toţi în mâna vrăjmaşilor. Ţineţi-Mi-l ascuns, să pot coborî aşa cum ştiu Eu.. Doar ai Mei, care ştiu ce lucrez Eu aici, că ceea ce fac Eu cu voi aici, are mare legătură cu cerul… ” (2 octombrie 1989 )

11. Ediţia 2006: “ …Dacă nu aş fi acoperit acest locaş, aţi fi picat toţi în mâna vrăjmaşilor. Ţineţi-Mi-l ascuns, să pot coborî aşa cum ştiu Eu. Doar ai Mei să ştie, cei care ştiu ce lucrez Eu aici, căci ceea ce fac Eu cu voi aici, are mare legătură cu cerul, dar ţineţi tainic lucrul Meu cu voi. ” (19 septembrie/2 octombrie 1989 )

12. Ediţia 1995: “ …Tată, nu poţi să pui mâna pe miere şi să nu bagi în gură. Ori cu împărtăşania, ori cu ţuica. De s-a-nfruptat omul din ea, nu e voie să mai ia Trupul şi Sângele Celui ce s-a ţintuit pe cruce…” (2 octombrie 1989 )

12. Ediţia 2006: “ …Tată, nu poate pune omul mâna pe miere şi să nu bage în gură. Ori cu împărtăşania, ori cu ţuica. De s-a înfruptat omul din ea, nu e voie să mai ia Trupul şi Sângele Celui ce S-a ţintuit pe cruce. Dar cine să-i mai spună preotului şi omului?” (19 septembrie/2 octombrie 1989 )

13. Ediţia 1995: “ Eu i-am trimis cuvântul Meu ca să-l ridic şi să-l menţin, dar el a luat-o pe drumul satanicesc să-Mi facă Mie rău…” (6 octombrie 1989 )

13. Ediţia 2006: “ Eu i-am trimis cuvântul Meu ca să-l ridic şi să-l întăresc, dar el a luat-o pe drumul satanicesc, să-Mi facă Mie rău.” (23 septembrie/6 octombrie 1989 )

14. Ediţia 1995: “ …Unde crede satana că am suflete mai bune, acolo se bagă şi el cu scula care-i vine a se potrivi.” (9 octombrie 1989 )

14. Ediţia 2006: “ …Unde vede satana că am suflete mai bune, acolo se bagă şi el cu scula care-i vine a se potrivi.” (26 septembrie/9 octombrie 1989 )

15. Ediţia 1995: “ Ţineţi candela aprinsă, ca să fie şi inima aprinsă şi ungeţi-vă cu ea, voi şi obiectul cu care plecaţi. De aceea vă învăţ, că nimeni nu vă mai învaţă de bine. Am lăsat preoţii în locul apostolilor, dar lor le e frică de stăpânirea lui anticrist, că şi pe cel ce mai e pe voia Mea, îl contazice…” (29 octombrie 1989 )

15. Ediţia 2006: “ Ţineţi candela aprinsă, ca să fie şi inima aprinsă, şi ungeţi-vă cu ea, voi, şi corăbiuţa cu care plecaţi. De aceea vă învăţ, că nimeni nu vă mai învaţă de bine. Am lăsat preoţii în locul apostolilor, dar lor le e frică de stăpânirea lui antichrist, că şi pe cel ce mai e pe voia Mea, îl atrag.” (16 /29 octombrie 1989 )

Obiectul care este corăbiuţă, este de fapt un autoturism. Ungerea cu untdelemn (şi nu cu candela aprinsă, aşa cum scrie aici) este o practică pe care pucioşii o aplică inclusiv autoturismelor, pe care le ung pe roţi, ca să meargă rotund, şi pe volan, ca să fie feriţi de accidente. Când însă, cu toate aceste precauţii, un autoturism li s-a răsturnat în şanţ, liderii pucioşi au pus vina pe Valy, care era atunci şoferiţă, pe motiv că nu avea voie la volan. De atunci femeilor pucioase li s-a interzis cu desăvârşire să se mai suie la volanul autoturismelor. Bărbaţii pucioşi încă mai au voie, dar sunt mereu ameninţaţi că se vor întoarce în curând (când n-o să mai fie nici benzină, nici curent electric) tot la cai, la căruţă şi la teleguţă.

16. Ediţia 1995: “ Ceea ce lucrez Eu aici, este întocmit de Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt împreună cu tot cerul Său, ca să dea Dumnezeu deoparte o mână de bun al său.” (6 noiembrie 1989 )

16. Ediţia 2006: “ Ceea ce lucrez Eu aici, este întocmit de Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt împreună cu tot cerul Său, ca să pună Dumnezeu deoparte o mână de bun al său.” (24 octombrie/6 noiembrie 1989 )

17. Ediţia 1995: “ …Tată, Dumnezeu vede ce-a întins satana cu oamenii lui pentru copilaşii Mei.” (22 noiembrie 1989 )

17. Ediţia 2006: “ …Tată, Dumnezeu vede ce cursă a întins satana cu oamenii lui pentru copilaşii Mei.” (9/22 noiembrie 1989 )

18. Ediţia 1995: “ V-am spus că M-am umplut de venin până la refuz. A sosit momentul să vedeţi că n-a minţit Dumnezeu.” (24 decembrie 1989 )

18. Ediţia 2006: “ V-am spus că M-am umplut de venin până peste pahar. A sosit clipa să vedeţi că n-a minţit Dumnezeu.” (11/24 decembrie 1989 )

19. Ediţia 1995: “ Am văzut cursele întinse pentru ca iubitorii Mei să fie prinşi, dar Eu, Domnul, am oprit pasul tuturor şi v-am dat cuvânt să staţi cuminţi şi să înteţiţi rugăciunea şi iată, am întors roata invers ca să cadă în groapă cei ce au săpat groapa. Vă pusese cursă. Românie, Românie, ţara Mea sfântă şi iubită, ce te copleşise, ce te păcălise.” (25 decembrie 1989 )

19. Ediţia 2006: “ Am văzut cursele întinse pentru ca iubitorii Mei să fie prinşi, dar Eu, Domnul, am oprit pasul tuturor şi v-am dat cuvânt să staţi cuminţi şi să înteţiţi rugăciunea, şi iată, am întors roata, ca să cadă în groapă cei ce au săpat groapa. Vă puseseră cursă.

…Românie, Românie, ţara Mea sfântă şi iubită! Ce te copleşise! Ce te păcălise!” (12/25 decembrie 1989 )

20. Ediţia 1995: “ Şi va veni momentul să nu vă mai pitiţi cu lucrarea Mea…” (27 decembrie 1989 )

20. Ediţia 2006: “ Şi va veni vremea să nu vă mai pitiţi cu lucrarea Mea.” (14/27 decembrie 1989 )

…………………………………………………………………

Anca Estera

22 septembrie 2008

…………………………………………………………………

]]> http://wayl.wordpress.com/?p=933 Mon, 22 Sep 2008 09:54:56 +0000 wayl http://wayl.pt.wordpress.com/2008/09/22/preghiera-di-un-buddha-che-stava-quasi-per-raggiungere-il-nirvana/

Lo sapete come sono fatto: la mia vita è ineccepibile, la mia condotta è irreprensibile, la mia morale è inattaccabile. Non parlo se non mi viene chiesto, non impreco neanche con il subconscio, guardo con un occhio alla volta, penso in bianco e nero e sogno in tonalità di grigio. Sono una persona modesta e umile, sono sono sempre l'ultimo a uscire da un aereo, l'ultimo a lasciare una stanza, l'ultimo ad essere avvisato se si organizza qualcosa.

Accetto di buon grado le difficoltà che la vita mi propone, tollero i dettami di tutte le religioni, comprese quelle politeiste e ubbidisco anche ai capoversi della bibbia che si contraddicono tra di loro. Ho espanso la mia fede fino alla grandezza di un chicco di senapa seppur non ne abbia approfittato per spostare le piccole colline che da tanta parte il guardo escludono. Chi visse sperando morì non si può dire.

Rispetto tutti gli esseri viventi e inanimati, accolgo nella pace il microparticolato che si insinua nelle mie cellule per alterarne il funzionamento e saluto con rispetto ogni neutrino che attraversa il mio corpo. Non mangio la carne perchè degli esseri senzienti, non mangio la verdura perché il processo di fotosintesi potrebbe ancora essere debolmente attivo. Aspetto che le lumache attraversino e che le formiche si spazientiscano. Bevo solo l'acqua che cade nella mia bocca quando piove, e conservo le feci in un fazzoletto perchè in un futuro in cui la tecnologia lo consentirà io possa riutilizzarle.

Mi lavo strofinandomi con della sabbia e aspettando al vento che la polvere decida di scendere dal mio corpo. Non mi tuffo in mare, ma aspetto che le onde mi aggrediscano. Non perdo un capello senza che venga celebrata una cerimonia in suo onore dopodiché lo conservo insieme agli altri in una scatoletta verde. Prego per le persone che incrociano il mio sguardo e per le preghiere che faccio e blocco la ricorsione solo quando finisco la memoria.

Sto tanto attento perché per un errore commesso nel posto giusto al momento sbagliato davanti alle persone idonee in un contesto inadeguato mi potrei giocare tutta l'eternità. Allora, beh ecco... vorrei dire... che prima che io trovi un bastone nerboluto e venga a cercarvi uno per uno, voglio qualcosa in cambio. E lo voglio immantinente.

La historia de un Hombre que toda mujer debería desear.

Pe scurt:

• O firma din America in care angajatii pot lucra doar daca au implantat un cip, si primesc prin injectare, un cip mai mic decat o moneda, si mai subtire decat o pasta de pix.
  
• Despre masonerie, despre salutul “cornut” pe care il arata conducatorii lumii si chiar papa.
  
• Poporul sarb si Kosovo
• Aparetenta lui Bush si a tatalui sau la clubul “craniu si oase”, un club masonic dintr-o facultate (!), despre dorinta de a se alege un conducator al uniunii europene, care, desigur, va fi sprijinit de masoni si care va fi antihristul.
• Pecetea (semnul de bare) cu care vor fi inscriptionati oamenii, pt a putea vinde si cupara. E dat exemplul magazinului Metro, care, pt, inceput permite cumparatorilor sa aiba o cartela si nu poti lua nimic de la ei fara cartele metro.
• Despre OZN, despre masonii care l-au ucis pe regele Alexandru.
• Oameni de stiinta rusi din anii '60 au sapat un tunel de 14 km sub pamant si coborat microfoane inauntru dorind sa faca tot felul de calcule: misacrile trestre, magma, temperatura pamantului. Au ascultat… si au auzit glasuri omenesti,strigate..iadul....si cercetatorii s-au oprit. Aici e un fragment in care sunt redate acele glasuri…
• Lenin a dat ordin sa fie distrusa Arca lui Noe de pe muntele Ararat. Arata secvente cu arca lui Noe. Apoi, arata urme ale cailor si carutelor faraonului ramase pe fundul Marii Rosii.

[googlevideo=http://video.google.com/videoplay?docid=2104042274449664707&ei=b_-jSP6gCpHC2wKSovyaCg&q=ingerul+digital&emb=1]

já dá pra imaginar o que vem por aí, né? pois é, o que eu li foi isso:

vocês aí psicanalistas de beira de estrada, o que me dizem? eu sei que os artigos da wikipedia sobre freud ou aquele livro lá "o que é psicanálise" nao são muito específicos, mas antes de vocês sairem dizendo projeção isso, édipo aquilo, falo no anus etc, por que não ir direto à pergunta mais importante? eu lhes pergunto, meus caros psicólogos de google: será que sou g

a resposta eu digo mais abaixo
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
mais abaix
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
mais ab
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
mais a
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
mais um poco
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
calma caralh
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.

rs
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
resposta:
meu serio como seria uma DIETA DE SODOMA?????????????????????

Autor, Pedro Ant. Valdez.

Estoy en el umbral de esta magnífica obra de origen netamente dominicano, su prosa sin inhibiciones ni prejuicios, es un deleite para el lector avido de material sensual de categoria.

Señores pasen al circo ,todo es bueno, todo permitido, nada es malo ,todo está bien; drogas ,alcohol, sexo ,abortos ,asesinatos , todo eso y más va dentro de lo que ahora le llaman vivir su vida y ser libres  ,la libertad es más hermosa y esa palabra significa mucho mas. Todo lo que ahora ocurre no es nada nuevo. Matanza de niños ,cuando son los más inocentes y no pueden defenderse y hay muchas maneras de matarlos empezando por el aborto hay muchos medios para que no se queden embarazadas y  sin embargo los matan, ni los propios animales matan a sus propias crias.

Somos muy modernos y muy avanzados pero estamos en el año 2008 y vamos para atrás, matamos y asesinamos y violamos a inocentes como los que han salido violadores de niños de un año y más , quién repara ese daño, quién quita esa huella y dolor de esos inocentes, esos monstruos deben de ser capados y que por la eternidad caiga y caigan al Seol por los siglos de los siglos.  Igual que Sodoma y gomorra, igual que el imperio romano , os recuerdo que cayó, y esta manera de ser también cae, la sangre de los inocentes claman y piden justicia a  Dios y esa Justicia la veremos y la vamos a ver...

Ebbene, lo sappiamo tutti, nel momento in cui si crede di aver conquistato la tranquillità, qualcosa (più cose normalmente), arrivano a distruggere l'equilibrio. Distruggere magari no, però intaccano quella patina ancora sottile di spensieratezza che, magari, avvolgeva i nostri pensieri mattutini od un solitario viaggio in tram. Come al solito, accadono tutte insieme, perciò, nell'arco di 24 ore, mi son ritrovato a conbattere due piccole battagliette per preservare la mia fierezza di uomo ed il mio orgoglio gay.

PRIMO SCONTRO: Ieri mattina ero nell'autobus assorto nella lettura di un libro palloso. Sento parlare ad alta voce il mio vicino di posto. "Perchè io sono un mago, indovino tutto!!", urlava il signore. "Mannaggia a me che ho votato Veltroni a Roma. Ora siamo indebitati". Urla la seconda volta. "Perchè sapevo che sarebbe uscito Montale all'esame di Stato di quest'anno", urla una terza volta. Poi mi guarda e mi dice: "Ma tu sei pugliesse vero? Si vede!", e dopo aver sparato a raffica un centinaio di città, indovina anche la mia ed al mio cenno con il capo, tutto sorridente, alza il dito ed urla, una quarta volta: "Lo vedi, sono un mago!". Bravo, ed adesso taci, avrei voluto dire, ma sono rimasto in silenzio mentre il tipo cercava di indovinare da quale città della puglia provenivano le due ragazze che erano accanto a me. Tutto d'un tratto sento il signore dire: "Ma voi avete votato la dottoressa Nicoletta Vendola?", mentre con la mano toccava l'orecchio, segno utilizzato al sud per indicare i gay (o meglio detti ricchioni).

A tal gesto la mia pelle è diventata bollente. Un tremore ha sconvolto il mio corpo. Mi sono voltato e, guardando in cagnesco il signore, ho detto: "Ma le pare corretto chiamare un uomo in quel modo solo perchè è gay? Ma si rende conto di quanto è scorretto?". Lui proprio non s'aspettava una reazione simile da una qualunque delle persone presenti nell'autobus. Paonazzo, cerca di scusarsi. "Non volevo offenderti. Era per scherzare...". Era per scherzare??? Ormai non ero più in me. Sbatto il libro e lo fisso nuovamente: "Beh se vuole scherzare lo faccia in un altro modo. Le è andata proprio male con me. Abbia più rispetto le proissime volte". Il signore non sapeva più dove nascondersi. Le persone nell'autobus mi guardavano con ammirazione. E' stato un bel momento. Il mio piccolo Pride personale.

SECONDO SCONTRO: Questa mattina come al solito alle 8:00 accendo il pc e con il caffè alla mano controllo le mail ed i commenti al blog. Tra questi trovo quello di una certa Olga che, durante la notte, non sapendo che fare, ha deciso di venire in PINKandtheCITY. Il post era quello su un video gayfriendly che vede Ben Affleck amoreggiare con un altro uomo. La signorina Olga in un commento scrive: "ho fatto scancellare il video da you tube. vergognatevi, sodomistici. pubblicare certe porkerie con uomini carnosi che parlano di atti sodomici! anatema! pentitevi!". Ecco, se cercassimo di omettere l'aspetto ilare e teatrale di questo commento, ciò che ne rimane sono solo insulti ed ignoranza. La mia risposta non poteva che essere una sola. "Ciao Olga, Sinceramente il tuo commento mi ha sbigottito per una semplice ragione. Tu sei venuta nel mio blog per offendere pubblicamente una vasta categoria di persone infliggendo in modo plateale il tuo personalissimo anatema. in questo modo, non solo hai offeso me e chi legge il blog, ma hai anche “profanato” anni ed anni di storia, in cui quel termine, se usato, poteva avere un significato più o meno importante. Mi spiace pensare alle tue accuse come di quelle di una persona informata e colta, ma se lo fossi sapresti che nulla c’è di sbagliato nell’omosessualità, e nel mostrare pubblicamente di esserlo.
Spero che tu possa tornare ancora nel mio blog, perchè, sono convinto che, ogni discussione, per quanto estrema e/o chiusa possa essere, ci permette di ragionare sulle nostre scelte. Detto ciò, nel mondo vivono talmente tante persone (talmente tanto diverse) che il peccato sarebbe proprio non potersi aprire alla conoscenza di nuove e vecchie culture." Ovviamente di Olga ancora non vi è traccia.

]]> http://elreves.wordpress.com/2008/05/31/un-meteorito-provoco-la-desaparicion-de-sodoma-y-gomorra/ Sat, 31 May 2008 23:13:03 +0000 elreves http://elreves.pt.wordpress.com/2008/05/31/un-meteorito-provoco-la-desaparicion-de-sodoma-y-gomorra/ Estas dos ciudades bíblicas, Sodoma y Gomorra, han
servido de ejemplo de lo que es la perversión y la depravación humana e
incluso con el término sodomía denominamos a todo tipo de degradaciones
sexuales. El Libro del Génesis nos cuenta como Yahvé reveló a Abraham
cómo destruiría ambas ciudades en castigo a sus delitos, y cómo
salvaría a Lot y su familia de la destrucción. Cuando Abraham le pidió
el perdón para los sodomitas, Yahvé le contestó que si encontraba a
diez justos en esas ciudades, las perdonaría. Ante tal imposible, Yahvé
derramó una lluvia de azufre y fuego sobre ellas.

“El Señor derramó una lluvia sobre Sodoma y Gomorra de piedras de fuego y cenizas” - Antiguo Testamento

Como suele ser habitual, el enfrentamiento entre ciencia y religión
está presenta hasta en pasajes bíblicos como éste. No hace mucho se ha
intentado explicar científicamente la destrucción de Sodoma y Gomorra como consecuencia de la caída de un meteorito en el año 3123 a.C.

La Universidad de Bristol considera que el meteorito chocó contra una montaña en los alrededores de Köfels, en Austria.
Entonces se produjo una explosión que lo convirtió en una gran bola de
fuego que rodó hasta el valle produciendo un corrimiento de tierras y
no un cráter, como sería lo normal.

-Genesi, 19, 28-

Il milione e mezzo di copie vendute urla che l’Italia, attraverso il romanzo di Roberto Saviano, ha letto e sa: le fiamme su Sodoma e Gomorra bruciano ancora, sotto i nostri occhi. Fiamme alimentate dalla violenza, dalla corruzione, dalle intimidazioni, dai traffici illegali, dalla droga. Dalla camorra. Saviano ha esplorato l’Inferno, senza un Virgilio ad accompagnarlo e senza riuscire ad uscire fuori per rimirare le stelle: le sue parole sono pesanti, il successo colossale le rende macigni, e la camorra odia stare sotto i riflettori – morale della favola: lo scrittore vive sotto scorta. Di tutte le perversioni analizzate, di tutti i peccati non espiati, di tutti i pentimenti assenti, di tutti i gironi esplorati nel romanzo, il regista Matteo Garrone ha deciso di narrarne cinque, nell’omonimo film uscito il 16 Maggio e presentato a Cannes due giorni dopo, il 18. La sua Gomorra è fatta di cinque storie, da Scampia a Casal di Principe, da Secondigliano alle cave del casertano. Con le vele sullo sfondo, il sottomarino Don Ciro, porta-soldi del clan, si ritrova nel mezzo della guerra con gli scissionisti, mentre il ragazzino Totò sperimenta i primi gradi di esperienza camorristica. A Casal di Principe, Marco e Ciro decidono di fare tutto da soli: rubano le armi dei clan e cercano di autoelevarsi, tra rapine ed intimidazioni e pippate di coca, al rango di “masti” – perché loro non stanno sotto a nessuno e possono permettersi di ignorare il capozona di turno. Pasquale è il più grande sarto del mondo, ma i movimenti del sistema lo portano a diventare autista dei camion della camorra – rimane, impresso nella sua mente, soltanto il vestito che indossa Scarlett Johansson, fatto le stesse mani ormai piene di calli: rimane, ma nessuno lo saprà. Franco insegna a Roberto a trattare con le fabbriche del nord, a trovare i posti giusti per scaricare rifiuti tossici, a trattare senza scrupoli con famiglie contadine ormai ridotte alla miseria.

Cinque quadri perfettamente alternati l’uno all’altro (un plauso all’ottimo montaggio) in una cornice di sangue, cemento e veleno. Garrone vuole la verità, e per ottenerla si affida ad attori (in parte) presi dalla strada. Al fianco di veterani di set e palcoscenici come Toni Servillo, Gianfelice Imparato e Salvatore Cantalupo, si fanno spazio le ottime interpretazioni di Salvatore Abruzzese (carico di espressività il piccolo Totò), di Marco Macor e Ciro Petrone (davvero stupefacenti), della cantante neomelodica Maria Nazionale (il suo personaggio in più momenti – un gesto, una parola, uno sguardo – mi ha riportato alla mente Rosaria di Vesuviano, interpretata da Laura del Sol ne Il Camorrista di Tornatore). La regia di Garrone tende ad enfatizzare questi tratti di verità (largo utilizzo della camera a spalla), nonché a concedere degli attimi di introspezione ai protagonisti di ogni quadro: in ogni episodio, infatti, c’è una ripresa con lo sfondo completamente fuori fuoco ed il protagonista in risalto. Per quanto riguarda la colonna sonora, si alternano canzoni neomelodiche con i rumori della camorra. Ogni sparo stordisce lo spettatore, come il fruscio del soldi, prolungato e persistente, disturba e disgusta.
Parlare di questo film è impresa alquanto difficile, soprattutto per una persona del sud. Perché questo non è solo un film: è realtà quotidiana. Perché, al di là di polemiche e passerelle, Sodoma e Gomorra continuano a bruciare.

Charlie Brown 666

A día de hoy, uno de los usos más controvertidos del cristianismo, es el concerniente al que se hace de la palabra 'castigo', según sea la tendencia de la iglesia que se manifieste al respecto. La católica, a través de los tiempos, es la que más se ha esforzado en su 'fidelidad' a esta expresión bíblica que aparece, en los 66 libros, casi una centena de veces. El recuerdo de los errores de la Inquisición que recoge la historia, y de la estela de mártires generados por ella, ha trabajado en el subconsciente de la humanidad, y gran parte de esta se esfuerza en desterrar para siempre la punición correctiva bíblica, obviando la palabra... o cambiándola por otra que resulte más 'políticamente correcta'.

El semi-pavor al vocablo ha echado raíces en el corazón de la mayoría del resto de congregaciones cristianas. Pero, si andar en los extremos siempre es malo, quedarse cortos también lo es: nos hemos adormecidos en el amor al que constantemente nos llama Jesús, y a veces nos convertimos en 'tergiversadores' de su Palabra. Sabiendo que su sabiduría está muy por encima de la humana, ¿por qué intentamos siempre dar otra explicación a los versículos donde se nos alerta sobre el castigo de Dios?

En varias ocasiones, ante un atentado de ETA, por ejemplo, las multitudes se concentran a favor de la paz, alzando sus manos pintadas de blanco. Este es el idioma del amor; el lenguaje que pueden entender todos aquellos que aman la concordia y el buen 'rollo' entre las personas, independientemente de su naturaleza, raza, sexo o nación. Pero, ¿cómo reaccionan ante estos brazos pintados con el matiz de la armonía, aquellos que usan sus dedos para 'gatillar' el arma homicida?

Para ellos, se les está hablando en chino, esperanto, o 'quechua': se ríen de esos brazos en alto y de los minutos de silencio; no pueden ser receptivos a esas señales, pues sus corazones son incapaces de interpretar el lenguaje del amor. Por eso es que la justicia humana impone el castigo punitivo allí donde resulta imprescindible. El pederasta, el asesino, el sicótico perseguidor de jovencitas que viola y mata... ninguno de aquellos que representan un penoso lastre para la sociedad, son aptos para asimilar la disciplina de la convivencia en el respeto mutuo y la corrección. De ahí, la necesidad de pena carcelaria.

Asimismo ocurre con las Escrituras. El Señor nos llama una y otra vez desde su ternura y entrega; nos instruye en la vía más directa para alcanzar todas las promesas por las que se ofreció en crucifixión. La vida eterna no es un fin en sí mismo, sino una continuidad en el camino de la perfección; para llegar a ella es imprescindible estar depurados espiritualmente, pues nadie permanecerá allí si no demuestra antes que no constituirá una 'mala levadura' o contaminación para el resto de las almas con las que convivirá.

Cuando morimos, la carne se descompone en los elementos químicos que le sucederán; pero el espíritu, cuya composición es desconocida para el hombre, no es destruido, sino que cambia automáticamente del plano físico donde vivió, enclaustrado en cuerpo humano, hacia el espiritual. Allí se mantendrá hasta que el Todopoderoso decida el momento de juicio e instaure el Sión definitivo, bajo el reinado de Jesús, con todos los que hayan pasado su prueba y accedan a la eternidad prometida.

Por eso es importante aprovechar la oportunidad mientras se respire, en el caso de aquellos que no accedieron por voluntad propia a la llamada del amor de Cristo o que se adhirieron inicialmente, pero luego, bajo el influjo de las pasiones enemigas del espíritu, se separaron del camino. Ellos también tendrán posibilidades, si son sensibles a la disciplina, reprensión, corrección y castigo, a los que serán sometidos, según corresponda.

'Disciplina', según el diccionario de la RAE, involucra 'doctrina, enseñanza o educación sobre la conducta de la persona,  a través de reglas que afirmen el orden entre miembros de organizaciones militares, políticas, civiles o religiosas'. La Biblia enseña sobre ella:

"El que tiene en poco la disciplina, menosprecia su alma: Mas el que escucha la corrección, tiene entendimiento."  (Proverbios 15:32)

Por otra parte, la palabra 'reprensión' (que sale al menos 31 veces en las  Escrituras), según el mismo diccionario, significa: 'Regaño, reprimenda, pena o amonestación a alguien, sobre una actitud específica.' Expongo una cita de la carta a los Tesalonicenses:

"Y el Dios de paz os santifique en todo; para que vuestro espíritu y alma y cuerpo sea guardado entero sin reprensión para la venida de nuestro Señor Jesucristo. " (1ª Ts 5:23)

La consecuencia inmediata al poco caso, cuando se es reprendido, da lugar a la 'corrección', bíblicamente reiterada en 24 versículos, y de la que el RAE expresa: 'Rectificación o enmienda de errores o defectos: Castigo leve que el superior impone al subordinado por haber cometido alguna falta; advertencia para enmendar un error.' Una de las ocasiones en que se menciona en el Antiguo Testamento, es en Jeremías 5:3:

"Oh Jehová, ¿no miran tus ojos a la verdad? Azotástelos, y no les dolió; consumístelos, y no quisieron recibir corrección; endurecieron sus rostros más que la piedra, no quisieron tornarse."

Y, por último, esa acepción tan dada al debate y a las múltiples traducciones erróneas, por el 'yuyu' que impone en algunos: 'castigo', que la Biblia cita, no menos de 60 veces. ¿Por qué razón Dios ha hecho que esta palabra apareciera tanto en las Sagradas Escrituras? Solo Él lo sabe, pero todos debemos coincidir en que resulta una osadía obviarla, pasarla por alto, dar un quite o, en el peor de los casos, intentar ofrecer otra significación distinta a la que encierra, pues si el Altísimo decidió que apareciera, resulta obvio que sus razones tendría: nadie tiene el derecho a minimizarla ni esconderla.

Recurriendo de nuevo al significado etimológico, nuestro libro de acepciones describe al castigo como: 'Pena que se impone al que ha cometido delito o falta, con objeto de enmendar un comportamiento.' ¿Por qué el profeta Jeremías, quien hablaba directamente con el Creador,  presenta estos dos versículos repetitivos, sobre la punición:

"Porque yo estoy contigo para salvarte, dice Jehová, y destruiré a todas las naciones entre las cuales te esparcí; pero a ti no te destruiré, sino que te castigaré con justicia; de ninguna manera te dejaré sin castigo." [Jer 30:11]

"Tú, siervo mío Jacob, no temas, dice Jehová, porque yo estoy contigo; porque destruiré a todas las naciones entre las cuales te he dispersado; pero a ti no te destruiré del todo, sino que te castigaré con justicia; de ninguna manera te dejaré sin castigo."  [Jer 46:28]

Cuando el Señor insiste dos veces, muestra interés en que llegue su mensaje de sanción; si es reiterativo, resulta importante, y nuestro deber es no ser indiferentes a su proclama. Acepta margen para el error, pues conoce cada milímetro de la debilidad humana, pero, en su sabiduría, también sabe cómo el hombre es capaz de responder a sus expectativas, luego de la adecuada corrección y/o castigo pertinente. Por eso es vital que su Palabra llegue tal cual, a todos los corazones, según Él dispone; aclarando que quienes entren a partir el amor, siendo fieles desde que son llamados, se ahorrarán el dolor del correctivo.

Hay quien entiende el mensaje de amor de Cristo... y hay quien no. A estos se dirije el Padre en sus amenazas; para darle también a ellos su oportunidad. De modo que estamos obligados, en un ejercicio de responsabilidad, a describir cada palabra, tal cual aparezca en cada uno de los párrafos donde se use, pues Dios da en cada momento, la acepción exacta; Él no es de: 'Donde dije 'digo', dije 'Diego', sino que constantemente alerta sobre el peligro de cambiar una sola letra de sus mensajes.

Los que son capaces de ser leales a Dios, no deben reprimirse al trasmitir cada una de las alertas de condena dadas por el Omnipotente, pues Él tiene sus razones para el ultimátum. Se dirige a aquellos que o no quieren oír su Palabra o la oyen y la aceptan, pero luego cometen fallos, debido a fragilidad espiritual. El Señor sabe que esta no alcanza el mismo nivel en todos los humanos, y acude al aviso sobre lo que una actitud de desobediencia puede costar, para que reaccionen, cambien, y puedan optar al mismo privilegio.

Una evidencia bíblica de ello la encontramos en Ez 7:8:

"Ahora pronto derramaré mi ira sobre ti, y cumpliré en ti mi furor, y te juzgaré según tus caminos; y pondré sobre ti tus abominaciones."

El castigo de Dios resulta peligroso cuando se hace definitivo; los más inteligentes le temen, porque son conocedores de su poderío y saben que puede causar la destrucción total. Sobre ello nos instruye Proverbios 1:7:

"El principio de la sabiduría es el temor de Jehová: Los insensatos desprecian la sabiduría y la enseñanza."

De ahí que el Eterno acuda a la alerta del castigo. Sin embargo, muchos cristianos, cuando se enfrentan al análisis de esta palabra, manifiestan su convicción de que no se trata de una corrección directa del Padre, sino de la consecuencia derivada de la mala cabeza de quien cae en pecado, aun con conocimiento de causa.

Pero, aunque es real que por causa de inmadurez, precariedad de espíritu u otras razones, muchas veces somos víctimas de nuestro propio desatino, también es cierto que existen otros contextos ante los cuales no podemos dar la misma respuesta. El diluvio, Sodoma y Gomorra, y el propio anuncio del Apocalipsis, dan testimonio del castigo directo de Dios.

El enigmático libro de Job nos presenta otro enfoque. ¿Quién puede insinuar que este favorito del Señor, a quien amaba y de quien estaba orgulloso por su comportamiento y actitud ante la vida, tuvo mala cabeza? La Biblia explica cuán grande fue su pesadumbre, pese a no haber caído en pecado; doble enseñanza, pues el mismo Creador, luego de presentarse en el debate con los amigos que le criticaban, amonestó a estos por su rapidez en emitir juicio sobre el doliente. Enseñó a todos que la postura ante alguien a quien no le van bien las cosas, por estar bajo sanción o prueba, no debe ser la de convertirse en jueces, pues ya está Él para ese oficio.

El dolor purificador del castigo, hará crecer a todo aquel que no tuvo la estatura necesaria para ser fiel al amor de Cristo ni el comportamiento adecuado ante sus enseñanzas. Una nueva oportunidad a la que debe aferrarse quien ha fallado, y que, quebrantado ante nuestro Señor, decide aprovechar la oportunidad que le ofrece su piedad, reemprendiendo el camino, reorientando su brújula, templando y fortaleciendo su espíritu, para conseguir el reencuentro con sus hermanos en la fe; esta vez, de manera definitiva y en Paz con Dios.

Por otra parte, Judas 1:5, describe un castigo más severo:

"Mas quiero recordaros, ya que una vez lo habéis sabido, que el Señor, habiendo salvado al pueblo sacándolo de Egipto, después destruyó a los que no creyeron. Y a los ángeles que no guardaron su dignidad, sino que abandonaron su propia morada, los ha encerrado bajo oscuridad, en prisiones eternas, para el juicio del gran día..." 

¿Significa esto que Dios quiere infligir daño? ¡De ninguna manera! Pero necesita asegurarse que el espíritu humano que pase el filtro, sea lo suficientemente fuerte para no contaminar el reinado mesiánico; por ello, el propio Jesucristo nos anuncia, en Apocalipsis 3:19:

"Por tanto, yo te aconsejo que de mí compres oro refinado en fuego, para que seas rico, y vestiduras blancas para vestirte, y que no se descubra la vergüenza de tu desnudez; y unge tus ojos con colirio, para que veas. Yo reprendo y castigo a todos los que amo; sé, pues, celoso, y arrepiéntete."

Y repite, por último, casi al final del libro, en Apocalipsis 22:14:

"Bienaventurados los que lavan sus ropas, para tener derecho al árbol de la vida, y para entrar por las puertas en la ciudad.

Afortunado el sacudido por la vara del Todopoderoso; eso demostrará que no es un bastardo, y que el Padre tiene buenos planes para él. Si logra aprender la lección, su nombre será inscrito en el libro de los cielos; si es capaz de corregir su rumbo y seguir los pasos de nuestro Señor Jesucristo, se sentará con Él, como invitado, en el banquete que dará inicio al nuevo Tiempo.

Por amor, y no por miedo, seremos considerados inocentes; mas el temor hará que los indecisos y los rebeldes trasmuten y puedan experimentarlo, aunque parezca incongruente. Seamos prudentes y asumamos la actitud acertada, mientras el sol alumbre para todos, y no se detenga el reloj de la vida, pues luego, será tarde.

**********

«Así que Abram le dijo a Lot: «No debe haber pleitos entre nosotros, ni entre nuestros pastores, porque somos parientes.9 Allí tienes toda la tierra a tu disposición. Por favor, aléjate de mí. Si te vas a la izquierda, yo me iré a la derecha, y si te vas a la derecha, yo me iré a la izquierda.»
10 Lot levantó la vista y observó que todo el valle del Jordán, hasta Zoar, era tierra de regadío, como el jardín del Señor o como la tierra de Egipto. Así era antes de que el Señor destruyera a Sodoma y a Gomorra.11 Entonces Lot escogió para sí todo el valle del Jordán, y partió hacia el oriente. Fue así como Abram y Lot se separaron.12 Abram se quedó a vivir en la tierra de Canaán, mientras que Lot se fue a vivir entre las ciudades del valle, estableciendo su campamento cerca de la ciudad de Sodoma. 13 Los habitantes de Sodoma eran malvados y cometían muy graves pecados contra el Señor.» (Génesis 13:8-13.) - Nueva Versión Internacional

¿Importa como el carácter de una persona es? La Biblia nos enseña que debemos ser imitadores de Cristo. Nuestro carácter debe reflejar nuestra vida sometida a la voluntad de nuestro Salvador. Muchos liberales argumentan que para ser imitador de Jesús hay que preocuparse por los pobres, y es allí donde se quedan. Echan a un lado todo lo que la Biblia enseña sobre la fibra de la sociedad que es la familia. Todo lo relacionado con la práctica del sexo, afirma o destruye la institución de la familia. Vemos dos personajes: Abram, y su sobrino Lot. Abraham era temeroso de Dios y para poder obedecer al mandato de Dios había tenido que hacer dos cosas:
Tuvo que dejar Harán e irse para Canaán para poder servir a Dios.

También podemos notar que Abraham vivía en los campos donde tenía mucho ganado, y al mismo tiempo podía adorar a Jehová Dios.

Lot, el sobrino de Abram, era un hombre mundano.
Parece que servía al SEÑOR como había aprendido de su tío. El apóstol Pedro le llama “Justo”. (2 Pedro 2:6-8).

Pero aun así, no era agradecido con su tío Abram ni le ofreció el respeto que merecía según las costumbres de aquel tiempo.

• Fue egoísta al escoger lo que parecía mejor.

• Al escoger el valle, escogió la tierra de los impíos.

• Se fue acercando más y más a Sodoma hasta llegar a ser uno de sus habitantes importantes.

• Para eso necesitaba acomodarse a ellos.

El versículo 13 nos prepara para lo que más adelante va a ocurrir en ese valle, y nos muestra que no fue de un día para otro que la gente de esas ciudades se hicieron tan pecadores contra Dios: «Los habitantes de Sodoma eran malvados y cometían muy graves pecados contra el Señor.»
A la derecha o a la izquierda: lenguaje de decisión. - Esta es una de las mejores aplicaciones sobre esta enseñanza.

Lot escogió la tierra que según a la vista del mundo, era la mejor.

A la vista nuestra parece como que Abraham no tuvo oportunidad de escoger bien por haber dado a Lot la iniciativa. Pero la realidad es que seguramente que Abraham hubiera escogido de la misma manera si él hubiera sido el primero en decidir.

La lección para nosotros hoy día como creyentes es que nuestro Salvador JESUCRISTO nos ha llamado a ser luz del mundo y sal de la tierra.

«Ustedes son la sal de la tierra. Pero si la sal se vuelve insípida, ¿cómo recobrará su sabor? Ya no sirve para nada, sino para que la gente la deseche y la pisotee.
14 Ustedes son la luz del mundo. Una ciudad en lo alto de una colina no puede esconderse. 15 Ni se enciende una lámpara para cubrirla con un cajón. Por el contrario, se pone en la repisa para que alumbre a todos los que están en la casa.16 Hagan brillar su luz delante de todos, para que ellos puedan ver las buenas obras de ustedes y alaben al Padre que está en el cielo.» (Mateo 5:13-16).

Es muy claro que en medio de una cultura secular e inmoral, somos nosotros los que tenemos que enfrentarla no por la fuerza sino por el ejemplo de la obediencia a Dios. Nosotros tenemos que ser influencia al mundo y no dejar que el mundo influya cual debe ser nuestra conducta. Lot se tuvo que acomodar a los sodomitas, y le costó muy caro como podemos leer en el capítulo 19 de Génesis. Nosotros no debemos acomodarnos a la cultura de nuestro día y, como hijos obedientes, ser luz y sal de la tierra.

La luz alumbra en medio de la oscuridad. Es así como la Iglesia de Jesucristo debe alumbrar al mundo para que puedan encontrar al Salvador.

La sal le da sabor a la comida. Así la Iglesia debe ser la que le dé sabor a la cultura. Un sabor que refleje la moralidad Bíblica en obediencia a Dios.

En contraste a Lot, tenemos el ejemplo de Abraham. Hay dos cosas que sobresalen de este personaje.
Para ser obediente a Dios, tuvo que dejar Harán, la tierra de sus parientes, e irse a Canaán donde Dios quería que él estuviera.

Para seguir en obediencia, vivía separado de la cultura de los vecinos.

Como creyentes, nuestro carácter debe ser como Abraham. Debemos influenciar la cultura pagana y secular de este mundo sin dejar que ella nos valla a manchar.

Que Dios les bendiga.

În timpul lui Avraam, părintele credincioşilor...

"Bărbaţii aceia s-au sculat să plece şi s-au uitat înspre Sodoma. Avraam a plecat cu ei, să-i petreacă.
Atunci Domnul a zis: „Să ascund Eu oare de Avraam ce am să fac?... Căci Avraam va ajunge, negreşit, un neam mare şi puternic, şi în el vor fi binecuvântate toate neamurile pământului. Căci Eu îl cunosc şi ştiu că are să poruncească fiilor lui şi casei lui după el să ţină Calea Domnului, făcând ce este drept şi bine, pentru ca astfel Domnul să împlinească faţă de Avraam ce i-a făgăduit”...

Şi Domnul a zis: „Strigătul împotriva Sodomei şi Gomorei s-a mărit, şi păcatul lor, într-adevăr, este nespus de greu. De aceea Mă voi pogorâ acum să văd dacă, în adevăr, au lucrat în totul după zvonul venit până la Mine; şi dacă nu va fi aşa, voi şti.”

Bărbaţii aceia s-au depărtat şi au plecat spre Sodoma. Dar Avraam stătea tot înaintea Domnului. Avraam s-a apropiat şi a zis: „Vei nimici Tu oare şi pe cel bun împreună cu cel rău?"

Şi Dumnezeu nu a nimicit pe cel bun împreună cu cel rău. Lot a scăpat.

Dar...

"Răsărea soarele pe pământ, când a intrat Lot în Ţoar. Atunci Domnul a făcut să plouă peste Sodoma şi peste Gomora pucioasă şi foc de la Domnul din cer. A nimicit cu desăvârşire cetăţile acelea, toată câmpia şi pe toţi locuitorii cetăţilor şi tot ce creştea pe pământ.

Nevasta lui Lot s-a uitat înapoi şi s-a prefăcut într-un stâlp de sare.

Avraam s-a sculat a doua zi dis-de-dimineaţă şi s-a dus la locul unde stătuse înaintea Domnului.
Şi-a îndreptat privirile spre Sodoma şi Gomora şi spre toată Câmpia; şi iată că a văzut ridicându-se de pe pământ un fum, ca fumul unui cuptor.

Când a nimicit Dumnezeu cetăţile câmpiei, Şi-a adus aminte de Avraam; şi a scăpat pe Lot din mijlocul prăpădului, prin care a surpat din temelie cetăţile unde îşi aşezase Lot locuinţa."

Citatele sunt din Genesa capitolele 18 şi 19.

A rămas ca amintire... Sunt momente când Dumnezeu face curăţenie. Şi e spre binele omenirii. El e Iubire.

Iisus a spus:

"Ce s-a întâmplat în zilele lui Lot, se va întâmpla aidoma: oamenii mâncau, beau, cumpărau, vindeau, sădeau, zideau; dar, în ziua când a ieşit Lot din Sodoma, a plouat foc şi pucioasă din cer, şi i-a pierdut pe toţi. Tot aşa va fi şi în ziua când Se va arăta Fiul omului. În ziua aceea, cine va fi pe acoperişul casei, şi îşi va avea vasele în casă, să nu se pogoare să le ia; şi cine va fi pe câmp, de asemenea, să nu se mai întoarcă.

Aduceţi-vă aminte de nevasta lui Lot.

Oricine va căuta să-şi scape viaţa, o va pierde; şi oricine o va pierde, o va găsi. Vă spun că, în noaptea aceea, doi inşi vor fi în acelaşi pat, unul va fi luat şi altul va fi lăsat; două femei vor măcina împreună: una va fi luată, şi alta va fi lăsată. Doi bărbaţi vor fi la câmp: unul va fi luat şi altul va fi lăsat.”
Ucenicii L-au întrebat: „Unde, Doamne?” Iar El a răspuns: „Unde va fi trupul acolo se vor strânge vulturii.”

Evanghelia după Luca, capitolul 17

Apoi va fi curat.

Neen, dit ben ik niet. Het is Giovanni Antonio Bazzi, een van de mindere goden van de Italiaanse renaissance. Hij schilderde dit zelfportret op de muren van de abdij van Monte Oliveto. Zijn zwierige kleren kreeg hij van de monniken ter betaling van zijn diensten. Zij hadden toebehoord aan een rijk edelman die in het klooster was ingetreden. Tweedehands rommel dus.

Bazzi was de monniken komen depanneren nadat zijn voorganger Signorelli het onverwachts was afgetrapt.  Zijn opdracht bestond erin het leven van de heilige Benedictus te schilderen op de vier muren van de kloostertuin. Echt opwindend was dat niet, maar Bazzi maakte het er het beste van. Als hij het schilderen van monniken beu was, zette hij er voor de lol een paar beesten naast. Bazzi was immers dol op beesten. In zijn huis hield hij er een kleine dierentuin op na: apen, dassen, eekhoorns, ezels, etc... Zijn favoriet was een kraai die zijn stem perfect imiteren kon en "Binnen!" kraste wanneer er iemand op de deur klopte. Volgens kwatongen ging zijn liefde voor dieren verder dan het welvoeglijke en dankte hij er zijn bijnaam aan: Sodoma. Of Bazzi het ooit echt met zijn beesten gedaan heeft, weten we niet. Persoonlijk denk ik van niet. Toch niet met de kraai. Dat lijkt me hoogst onwaarschijnlijk.

Maar terug nu naar zijn fresco's. Ook daar kon Sodoma zich van tijd tot tijd eens lekker laten gaan, bijvoorbeeld wanneer hij de "slechte vrouwen" moest schilderen die geprobeerd hadden de Heilige Benedictus te verleiden. Bazzi maakte ze zo verrukkelijk mooi dat vader abt vreesde voor het zieleheil van zijn brevierende monniken. Hij beval de schilder prompt de wellustige deernen toch van enig textiel te voorzien.

Vandaag lokken Sodoma's fresco's in de Abbazia di Monte Oliveto Maggiore aardig wat toeristen. De meesten beperken hun bezoek tot de abdij. Maar ook de onmiddelijke omgeving is het bekijken meer dan waard.  Het klooster ligt immers middenin de beroemde Crete Senesi, een geheel van vruchtbare kleiheuvels ten zuidoosten van Siena. Rondom de abdij is de klei volledig weggeërodeerd en krijg je echte ravijnen. Elders staan er bosjes en olijfgaarden. Verder weg maakt het groen plaats voor het okergeel van rijpe graanvelden. En langs de wegen wijzen de cipressen met een vinger naar de hemel. Dit is Toscane op zijn best.

Wandeltip

Om maximaal te genieten van de unieke liging van de Abbazia di Monte Oliveto Maggiore, zouden wij u voorstellen uw wagen niet bij de abdij te parkeren, maar  in het nabijgelegen dorpje Chiusure. Zoals het een echt Toscaans dorp betaamt, ligt het bovenop een heuvel. Net als Siena is het grotendeels opgetrokken uit baksteen. Met alle klei in de buurt hoeft dat ook niet te verbazen. Eenmaal u het dorp verlaat, neemt u onmiddellijk links een steil dalende aardeweg die een heuvelkam volgt en u meteen schitterende panorama's biedt op het klooster (zie foto hierboven).  Ter hoogte van een bosje slaat u rechts een breed dalend pad in. Dit voert u door een lommerrijke vallei waar talloze bordjes u verbieden truffels te zoeken. Aan de overzijde van de vallei neemt u links een pad dat u omhoog tot bij de abdij brengt. Na uw bezoek kan u via de indrukwekkende poort en parking naar de weg wandelen die u als vanzelf terugvoert naar Chiusure. De hele wandeling is hoogstens 3-4 km lang. U kan ze best in de voormiddag maken. Dan staat de zon het mooist.  

Voor meer foto's:  klik hier

Andere artikels over Toscane: In de voetsporen van Pius II en Waar de Romeinen leerden baden

O objeto teria o relato de uma testemunha sobre a explosão. 

Cientistas britânicos conseguiram decifrar as inscrições cuneiformes de um bloco de argila datado de 700 a.C. e descobriram que se trata do testemunho feito por um astrônomo sumério sobre a passagem de um asteróide - que pode ter causado a destruição das cidades de Sodoma a e Gomorra.

Conhecido como "Planisfério", o bloco foi descoberto por Henry Layard em meados do século 19 e permanecia como um mistério para os acadêmicos.

O objeto traz a reprodução de anotações feitas pelo astrônomo há milhares de anos.

Utilizando técnicas computadorizadas que simulam a trajetória de objetos celestes e reconstroem o céu observado há milhares de anos, os pesquisadores Alan Bond, da empresa Reaction Engines e Mark Hempsell, da Universidade de Bristol, descobriram que os eventos descritos pelo astrônomo são da noite do dia 29 de junho de 3123 a.C. (calendário juliano).

Segundo os pesquisadores, metade do bloco traz informações sobre a posição dos planetas e das nuvens e a outra metade é uma observação sobre a trajetória do asteróide de mais de um quilômetro de diâmetro.

Impacto

De acordo com Mark Hempsell, pelo tamanho e pela rota do objeto, é possível que este se tratasse de um asteróide que teria se chocado contra os Alpes austríacos, na região de Köfels, onde há indícios de um deslizamento de terra grande.

O asteróide não deixou cratera que pudesse evidenciar uma explosão. Isso se explica, segundo os especialistas, porque o asteróide teria voado próximo ao chão, deixando um rastro de destruição por conta de ondas supersônicas, e se chocado contra a Terra em um impacto cataclísmico.

Segundo os pesquisadores, o rastro do asteróide teria causado uma bola de fogo com temperaturas de até 400ºC e teria devastado uma área de aproximadamente 1 milhão de quilômetros quadrados.

Hempsell afirma que a escala da devastação se assemelha à descrição da destruição de Sodoma e Gomorra, presente no Velho Testamento, e de outras catástrofes mencionadas em mitos antigos.

O pesquisador sugere ainda que a nuvem de fumaça causada pela explosão do asteróide teria atingido o Sinai, algumas regiões do Oriente Médio e o norte do Egito. Hempsell afirma que mais pessoas teriam morrido por conta da fumaça do que pelo impacto da explosão nos Alpes.

Segundo a Bíblia, Sodoma e Gomorra foram destruídas por Deus como resposta a atos imorais praticados nas cidades. Acredita-se que elas eram localizadas onde hoje fica o Mar Morto.

«Así que Abram le dijo a Lot: «No debe haber pleitos entre nosotros, ni entre nuestros pastores, porque somos parientes.9 Allí tienes toda la tierra a tu disposición. Por favor, aléjate de mí. Si te vas a la izquierda, yo me iré a la derecha, y si te vas a la derecha, yo me iré a la izquierda.»
10 Lot levantó la vista y observó que todo el valle del Jordán, hasta Zoar, era tierra de regadío, como el jardín del Señor o como la tierra de Egipto. Así era antes de que el Señor destruyera a Sodoma y a Gomorra.11 Entonces Lot escogió para sí todo el valle del Jordán, y partió hacia el oriente. Fue así como Abram y Lot se separaron.12 Abram se quedó a vivir en la tierra de Canaán, mientras que Lot se fue a vivir entre las ciudades del valle, establ